Ma ia incet astenia de primavara. Oamenii mi se par mai rai si urati decat pana acum…o fi de la vreme, de la astenie…sau e pur si simplu o realitate.

Am inceput sa obosesc de atatia batosi, figuranti, superficiali, corporatisti goi si sensibili spoiti.
E greu sa te mentii in echilibru, sa nu te dai in barci, si aici sunt doua tipare (in opinia mea):

1. personajul pozitiv: se considera un om special, corect, bun, sensibil si tot asa…si se rupe camasa sau bluza de pe el/ea de superficialitate, frustrare, materialism, egoism …aici bat recordul femeile.
2. stapanul absolut: se crede stapan pe el, pe viata, pe situatie, pe ma-sa…se rupe-n figuri cu realizarile profesionale, materiale, vacantele exotice, prietenii de inalta clasa materiala si sociala (nu are niciodata prieteni saraci sau fara un job tare). Aici exceleaza barbatii.

Astea sunt cele doua mari tipare (descoperite de mine). Unii se incadreaza perfect intr-unul singur, foarte multi fiind combinatii.

Eu sunt 70% personaj pozitiv si 30% stapan absolut 

Tu ce esti? Daca nu te regasesti in cele doua poate esti tiparul 3: decat sa moara mama, mai bine sa moara ma-ta. Despre astia nu m-am obosit sa scriu, poate data viitoare.

Intr-un oras gri … soseste timida primavara. O atept de atata vreme. Verdele crud se lasa asteptat, pasarile stau ascunse … pana si oamenii sunt inca invesmantati in griul iernii. Simt asteptarea cum imi apasa pe suflet, imi incarca greoi suflul, ma face sa tremur a nerabdare.

Daca as trai in alt colt de lume … daca nu ar exista primvara ci o eterna vara, fericirea mea s-ar transforma intr-o lunga linie de acelasi. Astept. Primavara, verdele crud, un ceva care sa-mi transforme viata si sufletul in altceva.

Intr-un oras gri … sper sa-mi infloreasca fiinta.

 Astept verdele crud de primavara.

M-am trezit intr-o zi, buimaca de uimire. Realizasem cat timp din viata cautasem perfectiunea. Am uitat sa privesc adanc lucrurile marunte, oamenii care par simpli. Cautasem perfectiunea, crezand ca o gasesc in sabloanele mintii mele. Asteptam un barbat destept si neinteles, speram sa-l gasesc pe Catul Bogdan din Lorelei. Ma simteam inca de la 14 ani doamna Bovary …

Uitasem sa ma intorc la esenta mea, mi se pareau prea banale gesturile marunte si gandurile simple. Asteptam … sa vina acea fericire complicata peste mine, sa simt cum ma invaluie.

Am trait sute de dezamagiri, fabricate dintr-o minte care se vroia complicata. Eram unica. Eu, acea femeie care cauta perfectiunea. Pana intr-o zi … a venit ca oricare urmatoare dezamagire. Si am descoperit cum au inebunit salcamii.

Acum, ma uit plina de compasiune la toti cei ce cauta perfectiunea, la toti cei ce vor sa para deosebiti. Le privesc mastile care ascund nefericire si frustrare. Le simt dorinta aprinsa da a parea altfel, deosebiti. Jocul obositor de a se construi mai complicat decat viata.  Si le reamintesc ceea ce e adanc in ei - ”daca schimbi felul in care faci lucruri obisnuite dai voie omului nou sa creasca in tine.” P. Coelho

Da, citesc Coelho si-l ador. Nu mai vreau carti seci, scrise complicat. Imi place, asa comercial cum este catalogat. Ma cutremur la Tudor Gheorghe mai mult decat la o o formatie ”grea”, pentru ca de aici sunt eu.

Sunt eu, Cristina. Nu-mi pasa daca ceea ce fac e deosebit si interesant pentru ceilalti. Nu conteaza daca prietenii si oamenii mei dragi sunt catalogati speciali, dupa trand-uri. Sunt eu, m-am intors acasa. Nu mai caut perfectiunea. Traiesc ceea ce-mi ofera viata. Acum, fericirea ma impresoara din cand in cand, ca un vant cald de primavara.

… dupa 8 luni Nu am facut un bebe, nu m-am mutat intr-un colt uitat de lume etc … doar am luat o pauza cu blogul.

Ce-am facut din iunie pana acum? Am fost in Thassos, Grecia in vacanta, am deschis www.thebrandshop.ro , am muncit si am lenevit in aceeasi  masura